Destin.Sau nu?

Suna dubios. Nu stiu daca ai observat si punctul de dupa. Ma dezgusta faptul ca imi propun ceva dar in loc de calea scurta imi e mai usor sa aleg varianta lata, varianta pe straturi, si a dracului de lunga. Imi gasesc pe drumurile lungi motivarea, nu sunt genul care sa se mai motiveze asa tare dupa ciocnirea cu monotonul si cu mersul deja existent al treburilor. Visez la momentul in care nu o sa ne mai ascundem intre noi, intre oameni, momentul in care totul o sa fie brici. M-am dezobisnuit sa mai fiu rea, in ultima vreme, doar gandesc, atat nu prea mai actionez...simt nevoia de lucruri pozitive si numai pe astea le caut..nu mai vreau drame, nu o mai vreau nici pe a mea. Revenind la oile mele, caci pana la urma doar ele conteaza ( fiecare e raspunzator de oile lui), a venit sfarsitul de toamna, si e genul de toamnape care o astept de peste 3-4 ani. Sunt fericita, altceva nimic!