Stau si te privesc.Ochii iti stralucesc, iar buzele iti tremura.Surad.
Nu ma intrebi de ce. Doar te apropii si ma saruti usor pe frunte.Te ridici...si pleci.
Fara niciun cuvant, fara nicio privire inapoi.
Raman singura, debusolata si ..ranita, uitandu-ma la o ultima frunza a unui copac.Macar stiu ca nu sunt singura care suspina.Si cand credeam ca nimic rau nu se mai poate intampla, frunza cazu alaturandu-se celor "curse" mai devreme, bucurandu-se ca va avea companie pana la primavara, cand va "renaste".
Ma ridic de pe banca, arunc o ultima privire momentelor apuse si zambesc din toata inima.
Doar o lacrima ma da de gol...doar una.
Ma intorc, si fara a mai intoarce capul , plec.