Nori acum, o ceață care mărește incertitudinea.
Noaptea: uneori liniștită, oră târzie, somn, epuizare. Pentru tot mai
puțini apar în vise culori, multe mori s-au dărâmat de-un vânt prea
puternic. Altele macină zilele fade. Oameni fără chipuri sau prea mulți
având aceeași față – azi ca și ieri, mâine încă nu există. Felinare cu
lumină difuză peste străzi cu alură confuză. Tinerii fumează, beau,
vor să fie artiști, scriitori, arhitecți, vor să construiască forme
peste un fond de tristețe. Bătrânii prin biserici se-apropie discret de
moarte. Sleirea naște o disperare surdă. E bine să dormi când
întunericul veghează în locul tău și locul tău e gol și timpul tău e
scurs, deșertat în acest pustiu calm și nocturn.