Adevaruri care trebuie spuse.Sau nu

Începuturile sunt mereu plăcute.
Mi s-a făcut dor să stau îmbrăţişată pe banca din parc, la lumina soarelui puternic de toamnă şi să privesc frunzele arămii cum se preling din copaci. Faptul că stăteam amândoi tăcuţi, mă relaxa, mă făceai să mă simt liniştită, departe de necazuri.
Îmi cunoşti toţi paşii, îmi ştii mângâierile, îmi asculţi fericirile. Tu mă ştii cel mai bine.
Faci parte din mine, din povestea mea. Te-ai instalat în toate celulele mele, în toţi porii, ţi-ai făcut un cuibuşor în amintirile mele. Nu mai vrei sa ieşi! Sau poate nu te las eu să ieşi. Da, cred că asta e! Nu te las eu! Dar cum să mă desprind de tine când ador să mă mângâi şi să mă alinţi? Cum să te las să îţi strici adăpostul când eu tânjesc după întâlnirile cu tine?!  Întâlnirile cu tine sunt diferite. Mă simt în largul meu, ne comportăm nebuneşte, suntem cei mai buni prieteni, suntem deosebiţi.
Întâlnirile noastre au acel "ceva" pe care nu pot să-l aştern pe hârtie.  
Maşina timpului nu este la mine! La tine e. Întotdeauna a fost la tine! 
 L

Pas gresit

Cine stie cate vise vor ramane in pernele udate de lacrimi?
Trage adanc.Fumul ii arde plamanii in timp ce sapa sa ajunga la inima.Dalta de sange il mistuie.
Priveste in gol. Din cand in cand clipeste nesesizabil. Nu a avut si nu are un reper.
Cineva, ceva , il tine acolo. 
Trage adanc.Nimeni nu il poate ajuta. Nimeni nu ii poate vorbi...Pare ca e neinteles..
Se ridica incet, neajutorat,trist, din coltul binecunoscut.Pleaca.Departe.
Spre orizont.

Ambiguu

Nici eu, nici tu, nu putem reda ceea ce cuvintele noastre neaga.

Plangem, plangem ceva ce nu vedem, ceva ce nu mai exista.

Plangem nimicul nostru pur care ne adancea dorul,plang puterea de a fi forma care iti definea prezenta.

Plang ceva pe care timpul si-a pus praful etern,plang distanta ce nu poate fi cersita nici de sufletele noastre stinghere.

Simt vartejul culorilor intrepatrunse in inima mea cand privirea ta imi nimiceste idealurile.

Insa pasii tai strambi te calauzesc spre iesirea din sfera mea,ma lasi intinsa pe linia sacadata a firii.

Nu, de azi nu mai am nevoie de o alta interventie divina.

De azi sunt un simplu om fara contur.

Decembrie,Craciun,sarbatori!

  Dupa un an bun sau mai putin bun, dupa un an greu sau mai putin greu, dupa agitatia acestor zile, dupa graba si alergatura ultimelor ore… ne linistim cu totii. Cred ca cea mai importanta parte a acestor sarbatori este regasirea linistii.Pe langa micutele cadouri simbolice,nu uitati ca de Craciun cel mai important cadou pe care il putem oferi este… timpul. Amintiti-va de cate ori in timpul anului ati renuntat la seri cu familia sau prietenii, in favoarea unui proiect de lucru, de cate ori ati ales sa ramaneti un pic mai mult la birou, sa va luati laptopul acasa in weekend, sa va cititi e-mail-urile de pe smartphone, la cina, ignorand conversatia. Este momentul sa uitam de toate acestea si sa daruim timpul si atentia noastra celor dragi.

Sarbatori fericite!

Fara titlu

Nimănui nu-i pasă. Pentru că nimeni nu te poate înțelege. Uneori, ți-e greu să te înțelegi pe tine. Deci, te simți singur.
Dragostea te vindecă de singurătate. Te curăță de ceea ce nu ești. Și poate ( zic poate ) atunci când te găsești în acea poveste incredibilă, nimic nu-ți mai lipsește…
Uiți cât de singur ai fost. Te simți nemuritor. Viața prinde alt sens. Vrei părți din celălalt, lași părți din tine. Vrei să nu te uite, vrei să împarți totul și cauți să fie bine pentru amândoi. Chiar dacă bine pentru amândoi, nu e atât de convenabil pentru tine. Dar nu-ți pasă, fiindcă o faci cu toată inima. Când iubești, nu faci nimic din obligație. Nu simți că faci vreun compromis, că te schimbi și nu mai faci ce făceai înainte…

(In colaborare cu I.L)

Strigat plagiat

“Într-o zi, am să-mi schimb numărul de telefon și nu vom mai știi nimic unul de altul. Îți va fi dor. Îmi va fi dor și mie.
Am să mă întreb dacă m-ai căutat pe vechiul număr. Ai să te găndești ba că sigur am pe altcineva, ba ce s-o fi întâmplat cu adevărat…
După un timp, poate vom cunoaște fiecare pe altcineva. Ne vom consola cu gândul că așa a fost cel mai bine pentru amândoi. Dar în realitate, ne va fi mai dor unul de celălalt… Am să mă întreb ce caut lângă el dacă te vreau pe tine. Ai să te întrebi de ce te mai gândești la mine dacă ea face totul așa cum vrei tu.
După alt timp, când toate câte ne dor acum nu vor mai fi, ne vom întreba de ce n-am încercat să facem mai mult pentru noi. Ne va părea – pe bună dreptate – că am fi putut fiecare să facem mai mult pentru noi.
Am să mă întreb unde ești. Ai să te întrebi dacă mai sunt…
Apoi, am să mă urăsc că mi-am schimbat numărul de telefon iar tu ai să te urăști că ai fost încăpățânat. Cum ar fi fost dacă n-am fi renunțat? Părea imposibil atunci…Și totuși, aveam mai mult de dat amândoi…
Și poate destinul, Universul, Dumnezeu, legea atracției, sau oricare forță care ne-a unit drumurile întâia oară, se va îndura de prostia noastră. De faptul că ne-am iubit atât de mult încât n-am știut cum să ne purtăm unul cu celălalt. Și ne-am greșit. Bine, știu, eu mai mult decât tine…
Și poate, din mila acelui Cineva, ne vom întâlni din nou. Tot timpul în care am fi putut fi împreună va fi trecut. Mult timp departe, într-un singur gând…
Timp pe care nu-l vom putea întoarce înapoi…”

Cerul cade

Eternitatea alaturi de ea nu mai parea o idee atat de buna pentru el.
Reflecta la trecutul sau si singurul gand inca viu erau amintirile sfasietoare cu ea.
Regreta ca o lasese sa plece.O privea in timp ce isi facea bagajele , si singurul sunet care i-a mai legat a fost zgomotul usii trantite in urma.
Tremura si isi retine lacrimile.Nu vrea sa para vulnerabil.In fata nimanui.Nici macar cand se uita la reflexia sa in oglinda ciobita.Nu acum.Nu niciodata.

(In colaborare cu Miruna B.)

Curcubeu mecanic

Urletul interior o trezeste la realitate.Nimic nu mai e cum a fost.
Din lumea sa,pe zi ce trece,cade cate o caramida.Nu reuseste sa ceara ajutorul nimanui.Poate nici nu isi doreste.
Sta retrasa intr-un colt al camerei. Tot ce vede e o saltea ieftina,prafuita si o fotografie in loc de perna.
Amintirile o izbesc in fiecare secunda.Ochii ii sunt rosii de la atatea lacrimi.Nemurirea nu i se mai pare acum idee atat de buna.
Tinde la clipa cand el se va intoarce si o va salva. Din pacate,pactul cu diavolul a facut-o sa piarda TOT.

Cutit ce-mi taie sfoara unui gand

Amintirile ii invaluie mintea.
Se scufunda in cada plina cu apa,deschide ochii si isi vede viitorul proiectandu-se pe tavan prin apa fierbinte.Viata sa nu va mai fi atat de plictisitoare ca acum.O sotie si 2 copii.Visul orcui.Numai al sau nu. Brusc, se ridica din cada,inspira aer adanc si ramane cu privirea fixata intr-un colt al baii.
E singur.E sarac.E efemer.
Se evapora,in urma lui ramanand doar cutitul patat cu sange de pe gresie.

Eternitati de-o clipa

Ochii iti stralucesc,iar mainile,imperceptibil,iti tremura.
Te apropii de ea si ii soptesti un "Te iubesc!" neterminat.
Coboara privirea.Ii iei mainile intr-ale tale si ii transmti emotiile primei iubiri ale adolescentei.
Strange din buze si de abia isi poate stapani lacrimile.
Parfumul tau fuge iute prin capul ei si ii incetoseaza mintea.
Timpul e prea scurt,iar tu continui sa pastrezi o tacere mormantala.Apasatoare.

Mijlocul tipatului

Nori acum, o ceață care mărește incertitudinea. Noaptea: uneori liniștită, oră târzie, somn, epuizare. Pentru tot mai puțini apar în vise culori, multe mori s-au dărâmat de-un vânt prea puternic. Altele macină zilele fade. Oameni fără chipuri sau prea mulți având aceeași față – azi ca și ieri, mâine încă nu există. Felinare cu lumină difuză peste străzi cu alură confuză. Tinerii fumează, beau, vor să fie artiști, scriitori, arhitecți, vor să construiască forme peste un fond de tristețe. Bătrânii prin biserici se-apropie discret de moarte. Sleirea naște o disperare surdă. E bine să dormi când întunericul veghează în locul tău și locul tău e gol și timpul tău e scurs, deșertat în acest pustiu calm și nocturn.

De unde stii cand e prea devreme?

Încremenită încă, cu mâna pe telefon, întinsă în baie fără vreo expresie pe chip, privea prin tavan, prin cer. Simțea cum, din ea, o răceală asemeni unei respirații macabre se scurgea în puhoaie prin mormântul care până atunci purta denumirea de podea din gresie. Și tot ce a simțit vreodată, tot ce însemna ea, intra acum în pământ și își imagina cum acele șuvoaie turbate și insuportabil de reci umpleau zgomotos cele șase râuri care împart viii de morți, inundând ținutul sufletelor pierdute. 
Era atât de amorțită încât pierduse complet conceptul de timp, așa că habar nu avea de cât timp totul a luat sfârșit, de cât timp încă îi tremura, aproape epileptic, mâna dreaptă pe lângă telefon sau de cât timp a zis pentru ultima oară acel “Te iubesc“.

Ape fierbinti

Fericirea ar trebui să vină cu instrucțiuni: merge călcată? La câte grade? Sigur, nu folosești un detergent obișnuit că nu vrei să pălească. Se mai șifonează, dar o împaci. Se mai murdărește, mai ales cu picături de invidie. Nu ies cu apă, încearcă un pahar de vin cu final fericit.

Cutia cu metafore

Vantul urla afara.
Stai in pat cu cafeaua in mana si cu tigara neaprinsa,inca,intre buzele-ti "crapate"de ger.Te uiti la un film prost, alb-negru.Asa ca viata ta.Lipsita de pic de culoare.Lipsita de pic de sentimente.
Te ridici greoi din pat, inchizi televizorul, te indrepti spre fereastra inghetata ,aprinzi tigara si ...visezi.Culori.
Iti invadeata mintea si sufletul.Te fac sa te simti implinit.Fericit.Curat.
Dar nu dureaza mult.Griul incepe sa curga peste inima ta,peste tine.Expiri usor ultimul fum din tigara si, increzator, o iei de la capat.

Altceva

Ninsoarea se gudura la ferestre ca un dulau ciobanesc.O stiu toti elevii acolo, la fereastra,gata de joaca, dar o lasa sa-i astepte, fiindca azi au teza la matematica.
Parjol.Nu poate copia nimeni . Verbul "a copia" e ingropat in cimitirul numerelor complexe, cu atatea vaduve cati elevi sunt.
Matematica e un ger , din care cad cuvintele cu aripi moarte, iar elevii care rad la lectie , corigenti.
Toate tezele se intorc ranite cu cerneala rosie.
Nota 7 e o decoratie data de mana regelui.Nota 3 e uniforma zdrentuita a mai tuturor celor intorsi de la razboi.

O gaura in geamul iernii

Iti place atat de mult sa incurci unele lucruri esentiale pentru viitorul tau ...
Nu iti dai seama pe moment si, cand "te trezesti", ai vrea sa uiti.
Ai vrea sa stergi totul si sa o iei de la inceput.Constiinta ti-e ingreunata de o sumedenie de amintiri.
Stai sub dus, iar apa fiebinte iti arde ranile din suflet . Te ungi cu alifie, trece...apoi, la urmatorul dus, sangerezi din nou. Mai tare chiar .

Insomnie

Azi ai ajuns in punctul in care nu mai faci diferenta intre atasare si orgoliu, intre neincredere si dorinta de singuratate! Respiri.
 Privesti.
 Fumezi.
 Bei cofeina.
 Mirosi.
 Te ploua.
 Iti simti mirosul parului imbacsit de ploaie, tutun aruncat din plamanii tai obositi si de parfumul meu.

Sangele mi-e plumb topit

Ti-a spus de nenumarate ori sa te detasezi de lucrurile care iti fac rau. Iar tu asta faci sau, cel putin, incerci.Doar ca nu e destul.
Esti superficial.Da,asta e.
Urasti cand un lucru nu-ti iese asa cum ti-ai propus, te pierzi cu firea si ....cazi.
Incerci, in cele din urma, sa te ridici.Si cu fiecare pas, tot mai rau te lovesti si asa, fara sa iti dai seama,ratezi cele mai importante obstacole care, probabil, aveau menirea de a-ti schimba soarta.Macar pentru un minut.Minutul tau de glorie.
Dar nu-i nimic...vin altii din urma sa iti fure si ultimul strop de speranta...

Ultima sambata...

Stau si te privesc.Ochii iti stralucesc, iar buzele iti tremura.
Surad.
Nu ma intrebi de ce. Doar te apropii si ma saruti usor pe frunte.Te ridici...si pleci.
Fara niciun cuvant, fara nicio privire inapoi.
Raman singura, debusolata si ..ranita, uitandu-ma la o ultima frunza a unui copac.Macar stiu ca nu sunt singura care suspina.Si cand credeam ca nimic rau nu se mai poate intampla, frunza cazu alaturandu-se celor "curse" mai devreme, bucurandu-se ca va avea companie pana la primavara, cand va "renaste".
Ma ridic de pe banca, arunc o ultima privire momentelor apuse si zambesc din toata inima. 
Doar o lacrima ma da de gol...doar una.
Ma intorc, si fara a mai intoarce capul , plec.

Salut, te stiu!

E doar un vis. Nu înseamnă nimic. Și dacă e doar un vis pentru că tu nu îi dai voie să fie mai mult? Toate lucrurile care ne înconjoară au fost cândva doar un vis în mintea cuiva.
Putem merge aproape oriunde fără viză, dar tu nu-ți dai voie să te miști liber prin orașul tău. Cu visul ca un GPS care te-ar putea duce la destinație pe Strada Fericirii.
Nu poți să pleci pentru că ai promis. Ți se pare că ai un înger pe un umăr și un drac pe celălalt și unul îți umple capul cu prostii. Ești sigur că știi care e unul și care celălalt.
Îți vezi defectele mai bine decât îți vezi calitățile și știi mai clar care sunt obligațiile decât îți înțelegi drepturile.
Nimeni nu poate să te mintă mai bine decât te minți tu însuți.

O carte deschisa la marginea patului, ceasca de cafea si o tigara inca neinceputa.
Ochii imi fug de la un rand la altul al paginii si nu imi pot stapani gandurile.
O lacrima cade greu pe pagina si imi aminteste ca inca mai am de citit.
Nu mai pot rezista tentatiei si imi aprind tigara.Metaforele din mintea mea, incet, devin "realitate".Te vad.Te simt.Capul imi vajaie si fiorul primului tau sarut ma cuprinde.O ploaie de culori imi invadeaza privirea.Inchid ochii.Stiam ca, daca ii voi deschide din nou, vei fi langa mine. M-am inselat.Groaza,teama,singuratate,nesiguranta,incertitudine.Negru.Culorile disparusera.
Tigara se terminase.

De ce atunci cand gresim trebuie sa platim un timp indelungat pentru acea greseala? 
De ce le trebuie timp ca sa ierte, dar nu sa si uite?
De ce ne simtim vinovati pentru ca ceilalti ne fac sa ne simtim asa?
De ce nu poate totul sa vina de la sine?
De ce?
De ce?
De ce?

Sunt cateva intrebari pe care tot mi le pun de ceva timp incoace. Evident ca nu o sa pot raspunde la niciuna dintre ele. Nu am gasit pana acum raspuns, de acum ce rost mai are? Oricum , cei 2 cititori ai blogului  probabil inteleg gandurile astea care sunt sfasiate cu orice minut scurs. Dar da, totul este efemer . CHIAR SI GANDURILE .

"Doar ce mi-au venit in minte versurile din King Nothing – Metallica:
Careful what you wish
Careful what you say
Careful what you wish
You may regret it
Careful what you wish
You just might get it

si mi-am dat seama ca dorintele sunt si ele niste alegeri dificile pana la urma. Prin dorinta fiecare intelege ce vrea si doreste cat poate. De cele mai multe ori dorintele sunt ascunse ori pentru ca asteptarile sunt prea mari ori pentru ca increderea e prea mica. Sau pentru ca lumea nu e pregatita pentru ele. Sau pentru ca tu insuti te simti incoltit in preajma lor."
Altceva nimic.

Learn from the past

     

 ”Nu vreau să te fac să suferi “. De ce spunem mereu asta înainte să-i smulgem cuiva inima din piept? Mi-ai spus-o şi tu, de parcă dacă iei câteva cuvinte şi le împleteşti frumos după manual, cum au făcut atâţia înaintea ta, o să-mi fie mie mai bine. Nu-mi este. Nu mă încălzeşte cu nimic că îmi spui cuvinte, când eu îţi vorbesc sentimente…mă îngheaţă uşurinţa cu care îmi zici “Adio”. Acum ai inima mea în mâini şi mi-o întinzi…doar atât ţi-a mai rămas de la mine şi nu mai ai nevoie de ea. Nici nu mă uit la tine, n-o vreau! “Ia-o, iţi strig. Sau mai bine dă-i foc…poate aşa m-aş mai încălzi şi eu iarna asta.”

         Am mâinile reci, iar mâinile tale nu mai ţin minte de mult atingerea mea. Nici eu nu mai ţin minte cum e să îţi fie cald… Încă mai am însemnată pe mine povestea noastră, dar tu ai şters demult cu uitare amprentele mele de pe trupul tău. Ai intrat sub duş, singur, şi în timp ce vedeai viitorul venind spre tine, cu un burete ştergeai trecutul. Dacă mai rămăseseră câţiva stropi din mine, i-ai şters şi pe aceia atent cu un prosop. Te-ai uitat, apoi, în oglinda mândru de perfecţiunea trupului tău. “Acum e loc pentru poveşti noi!”, ţi-ai zis. Şi cuvintele, unde sunt cuvintele? Ce ai făcut cu ele? Să ştii că mă doare în piept fiecare respiraţie pentru că le-am inhalat eu şi au rămas înăuntrul meu…s-au lipit de plămânii ca şi cum ar fi fost dintotdeauna acolo, iar acum nu mai vor să iasă. Mă doare fiecare pas pe care-l fac pentru că port cu mine povara amintirii tale, iar în loc de inimă am un gol în formă de tine. Buzunarele îmi atârna pline de amărăciune, iar cămaşa mi-e udă de gânduri sub formă de apă sărată, Aş intra şi eu în comedia asta pe care o joci doar de dragul de a împărţi pentru ultima oară aceeaşi scenă cu tine. Aş juca rolul tău şi, privindu-te din spatele unor ochi goi, ţi-aş spune şi eu că “Nu vreau să te fac să suferi”. Dar ştim amândoi că aş minţi…

        Ne-am scris răni pe trup, iar apoi ni le-am vindecat unul altuia doar ca să ne rănim din nou. Repetam mereu acelaşi ritual, pagină cu pagină. Până când, într-o zi, tu nu le-ai mai vindecat pe ale mele… Acum am toată dragostea asta în mine şi nu stiu ce să fac cu ea.

Destin.Sau nu?

Suna dubios. Nu stiu daca ai observat si punctul de dupa. Ma dezgusta faptul ca imi propun ceva dar in loc de calea scurta imi e mai usor sa aleg varianta lata, varianta pe straturi, si a dracului de lunga. Imi gasesc pe drumurile lungi motivarea, nu sunt genul care sa se mai motiveze asa tare dupa ciocnirea cu monotonul si cu mersul deja existent al treburilor. Visez la momentul in care nu o sa ne mai ascundem intre noi, intre oameni, momentul in care totul o sa fie brici. M-am dezobisnuit sa mai fiu rea, in ultima vreme, doar gandesc, atat nu prea mai actionez...simt nevoia de lucruri pozitive si numai pe astea le caut..nu mai vreau drame, nu o mai vreau nici pe a mea. Revenind la oile mele, caci pana la urma doar ele conteaza ( fiecare e raspunzator de oile lui), a venit sfarsitul de toamna, si e genul de toamnape care o astept de peste 3-4 ani. Sunt fericita, altceva nimic!

Gandurile aiurea, sapatul dupa chestii din trecut, lipsa trairilor din acest moment, comparatia dintre oameni, “ala era asa, aia sunt asa, tu esti asa”, nelinistile si dezamagirile din trecut strica tot ce traiesti in prezent.
E simplu.Iei un ceas, invarti cheita si astepti sa sune.

"Fericirea, pentru o portocala,nu inseamna sa fie o caisa"

Care este temeiul care face ca o anumita persoana sa fie mai capabila decat alta sa ne conduca pe drumul spre noi insine? Ce este aceasta vorba: a iubi o alta persoana? Chiar reusesti sa iubesti o alta persoana? Si de fapt ce iubesti?
Despre iubire putem avea mai multe pareri:
-a iubi inseamna a-l poseda pe deplin pe celalalt;
-a iubi inseamna a-i demonstra in permanenta prin fapte, cadouri, alte acte ca este iubire;
-a iubi inseamna a percepe magia iubirii;
-a iubi inseamna a nu insela;
-a iubi echivaleaza cu a te refugia intr-o lume rupta de restul;
-a iubi inseamna a simti intens pentru o persoana pe care o vei pierde candva;
 -a iubi inseamna a te simti mereu vesel;
-a iubi inseamna a te preocupa permanent de celalalt;
-a iubi inseamna speranta;
-a iubi inseamna suferinta.
A iubi inseamna sa te iubesti pe tine in primul rand. Iubesti ceea ce esti tu in celalalt.
Da, teoria e simpla...practica ne omoara.

Ii era imposibil sa-i spuna:"Te iubesc!" Doamne! Ce  chin sa traiesti intr-un secol in care nu trebuie sa spui anumite lucruri....

House MD -Most memorable Quote

"Sex could kill you. Do you know what the human body goes through when you have sex? Pupils dilate, arteries constrict, core temperature rises, heart races, blood pressure skyrockets, respiration becomes rapid and shallow, the brain fires bursts of electrical impulses from nowhere to nowhere, and secretions spit out of every gland, and the muscles tense and spasm like you're lifting three times your body weight. It's violent, it's ugly and it's messy, and if God hadn't made it unbelievably fun, the human race would have died out eons ago."

Amurg

Uneori uit unde mă aflu şi ii zâmbesc ,aşa, fără motiv. Si stiu ca ii place.Mult.
Câteodată sunt vesela. Vesela de tot. Pentru că uit de mine. Mă pierd pe undeva, în vreun loc depărtat, cum ai uita o carte pe fereastră.
 Si numai el e cel care stie ce scrie in carte.E un cod...un cod al pustoaicelor timide care vor sa para altceva....dar EL stie EXACT cum e, pentru ca,intr-un fel sau altul, a citit macar cuprinsul cartii...

Pentru ca uneori ,ploii,... ii place sa ne tina captivi.

Si da, ploaia e de multe ori un produs al imaginatiei noastre...

 De ce sa fii considerat nebun  în lumea lor cand poţi fi normal în lumea ta?

Dacă vrei sa renasti, uita cine ai fost, dar aminteste-ti ce-ai făcut, pentru a 

nu repeta aceleaşi greşeli.

Cum putem sa educam pe cineva, cand nu ne putem educa pe noi insine?

Viata nu este decat o definitie a necunoscutului, a clipelor aromate in care 

noi respiram.

Uitam de ce se afla in jurul nostru. Suntem mult prea prinsi intr-un joc nebun

 de leapsa, in care Timpul este personajul principal in toata alergatura noastra. Il

 prindem pentru o clipa, dar el se zbate si fuge din nou.