Şi
după ce pleacă, eşti obligat să uiţi. Iei amintirile, şi visele, şi
nopţile de dragoste şi le arunci într-o cămară din suflet, ca pe nişte
daruri preţioase, dar vechi, de care trebuie să scapi. Le săruţi încă o
dată, le aşezi cu grijă pe rafturi, te îndepărtezi şi le priveşti. Îţi
iei adio. Închizi uşa şi pui lacăt din lacrimi.