Adevaruri care trebuie spuse.Sau nu

Începuturile sunt mereu plăcute.
Mi s-a făcut dor să stau îmbrăţişată pe banca din parc, la lumina soarelui puternic de toamnă şi să privesc frunzele arămii cum se preling din copaci. Faptul că stăteam amândoi tăcuţi, mă relaxa, mă făceai să mă simt liniştită, departe de necazuri.
Îmi cunoşti toţi paşii, îmi ştii mângâierile, îmi asculţi fericirile. Tu mă ştii cel mai bine.
Faci parte din mine, din povestea mea. Te-ai instalat în toate celulele mele, în toţi porii, ţi-ai făcut un cuibuşor în amintirile mele. Nu mai vrei sa ieşi! Sau poate nu te las eu să ieşi. Da, cred că asta e! Nu te las eu! Dar cum să mă desprind de tine când ador să mă mângâi şi să mă alinţi? Cum să te las să îţi strici adăpostul când eu tânjesc după întâlnirile cu tine?!  Întâlnirile cu tine sunt diferite. Mă simt în largul meu, ne comportăm nebuneşte, suntem cei mai buni prieteni, suntem deosebiţi.
Întâlnirile noastre au acel "ceva" pe care nu pot să-l aştern pe hârtie.  
Maşina timpului nu este la mine! La tine e. Întotdeauna a fost la tine! 
 L

Pas gresit

Cine stie cate vise vor ramane in pernele udate de lacrimi?
Trage adanc.Fumul ii arde plamanii in timp ce sapa sa ajunga la inima.Dalta de sange il mistuie.
Priveste in gol. Din cand in cand clipeste nesesizabil. Nu a avut si nu are un reper.
Cineva, ceva , il tine acolo. 
Trage adanc.Nimeni nu il poate ajuta. Nimeni nu ii poate vorbi...Pare ca e neinteles..
Se ridica incet, neajutorat,trist, din coltul binecunoscut.Pleaca.Departe.
Spre orizont.

Ambiguu

Nici eu, nici tu, nu putem reda ceea ce cuvintele noastre neaga.

Plangem, plangem ceva ce nu vedem, ceva ce nu mai exista.

Plangem nimicul nostru pur care ne adancea dorul,plang puterea de a fi forma care iti definea prezenta.

Plang ceva pe care timpul si-a pus praful etern,plang distanta ce nu poate fi cersita nici de sufletele noastre stinghere.

Simt vartejul culorilor intrepatrunse in inima mea cand privirea ta imi nimiceste idealurile.

Insa pasii tai strambi te calauzesc spre iesirea din sfera mea,ma lasi intinsa pe linia sacadata a firii.

Nu, de azi nu mai am nevoie de o alta interventie divina.

De azi sunt un simplu om fara contur.

Decembrie,Craciun,sarbatori!

  Dupa un an bun sau mai putin bun, dupa un an greu sau mai putin greu, dupa agitatia acestor zile, dupa graba si alergatura ultimelor ore… ne linistim cu totii. Cred ca cea mai importanta parte a acestor sarbatori este regasirea linistii.Pe langa micutele cadouri simbolice,nu uitati ca de Craciun cel mai important cadou pe care il putem oferi este… timpul. Amintiti-va de cate ori in timpul anului ati renuntat la seri cu familia sau prietenii, in favoarea unui proiect de lucru, de cate ori ati ales sa ramaneti un pic mai mult la birou, sa va luati laptopul acasa in weekend, sa va cititi e-mail-urile de pe smartphone, la cina, ignorand conversatia. Este momentul sa uitam de toate acestea si sa daruim timpul si atentia noastra celor dragi.

Sarbatori fericite!

Fara titlu

Nimănui nu-i pasă. Pentru că nimeni nu te poate înțelege. Uneori, ți-e greu să te înțelegi pe tine. Deci, te simți singur.
Dragostea te vindecă de singurătate. Te curăță de ceea ce nu ești. Și poate ( zic poate ) atunci când te găsești în acea poveste incredibilă, nimic nu-ți mai lipsește…
Uiți cât de singur ai fost. Te simți nemuritor. Viața prinde alt sens. Vrei părți din celălalt, lași părți din tine. Vrei să nu te uite, vrei să împarți totul și cauți să fie bine pentru amândoi. Chiar dacă bine pentru amândoi, nu e atât de convenabil pentru tine. Dar nu-ți pasă, fiindcă o faci cu toată inima. Când iubești, nu faci nimic din obligație. Nu simți că faci vreun compromis, că te schimbi și nu mai faci ce făceai înainte…

(In colaborare cu I.L)

Strigat plagiat

“Într-o zi, am să-mi schimb numărul de telefon și nu vom mai știi nimic unul de altul. Îți va fi dor. Îmi va fi dor și mie.
Am să mă întreb dacă m-ai căutat pe vechiul număr. Ai să te găndești ba că sigur am pe altcineva, ba ce s-o fi întâmplat cu adevărat…
După un timp, poate vom cunoaște fiecare pe altcineva. Ne vom consola cu gândul că așa a fost cel mai bine pentru amândoi. Dar în realitate, ne va fi mai dor unul de celălalt… Am să mă întreb ce caut lângă el dacă te vreau pe tine. Ai să te întrebi de ce te mai gândești la mine dacă ea face totul așa cum vrei tu.
După alt timp, când toate câte ne dor acum nu vor mai fi, ne vom întreba de ce n-am încercat să facem mai mult pentru noi. Ne va părea – pe bună dreptate – că am fi putut fiecare să facem mai mult pentru noi.
Am să mă întreb unde ești. Ai să te întrebi dacă mai sunt…
Apoi, am să mă urăsc că mi-am schimbat numărul de telefon iar tu ai să te urăști că ai fost încăpățânat. Cum ar fi fost dacă n-am fi renunțat? Părea imposibil atunci…Și totuși, aveam mai mult de dat amândoi…
Și poate destinul, Universul, Dumnezeu, legea atracției, sau oricare forță care ne-a unit drumurile întâia oară, se va îndura de prostia noastră. De faptul că ne-am iubit atât de mult încât n-am știut cum să ne purtăm unul cu celălalt. Și ne-am greșit. Bine, știu, eu mai mult decât tine…
Și poate, din mila acelui Cineva, ne vom întâlni din nou. Tot timpul în care am fi putut fi împreună va fi trecut. Mult timp departe, într-un singur gând…
Timp pe care nu-l vom putea întoarce înapoi…”

Cerul cade

Eternitatea alaturi de ea nu mai parea o idee atat de buna pentru el.
Reflecta la trecutul sau si singurul gand inca viu erau amintirile sfasietoare cu ea.
Regreta ca o lasese sa plece.O privea in timp ce isi facea bagajele , si singurul sunet care i-a mai legat a fost zgomotul usii trantite in urma.
Tremura si isi retine lacrimile.Nu vrea sa para vulnerabil.In fata nimanui.Nici macar cand se uita la reflexia sa in oglinda ciobita.Nu acum.Nu niciodata.

(In colaborare cu Miruna B.)

Curcubeu mecanic

Urletul interior o trezeste la realitate.Nimic nu mai e cum a fost.
Din lumea sa,pe zi ce trece,cade cate o caramida.Nu reuseste sa ceara ajutorul nimanui.Poate nici nu isi doreste.
Sta retrasa intr-un colt al camerei. Tot ce vede e o saltea ieftina,prafuita si o fotografie in loc de perna.
Amintirile o izbesc in fiecare secunda.Ochii ii sunt rosii de la atatea lacrimi.Nemurirea nu i se mai pare acum idee atat de buna.
Tinde la clipa cand el se va intoarce si o va salva. Din pacate,pactul cu diavolul a facut-o sa piarda TOT.

Cutit ce-mi taie sfoara unui gand

Amintirile ii invaluie mintea.
Se scufunda in cada plina cu apa,deschide ochii si isi vede viitorul proiectandu-se pe tavan prin apa fierbinte.Viata sa nu va mai fi atat de plictisitoare ca acum.O sotie si 2 copii.Visul orcui.Numai al sau nu. Brusc, se ridica din cada,inspira aer adanc si ramane cu privirea fixata intr-un colt al baii.
E singur.E sarac.E efemer.
Se evapora,in urma lui ramanand doar cutitul patat cu sange de pe gresie.

Eternitati de-o clipa

Ochii iti stralucesc,iar mainile,imperceptibil,iti tremura.
Te apropii de ea si ii soptesti un "Te iubesc!" neterminat.
Coboara privirea.Ii iei mainile intr-ale tale si ii transmti emotiile primei iubiri ale adolescentei.
Strange din buze si de abia isi poate stapani lacrimile.
Parfumul tau fuge iute prin capul ei si ii incetoseaza mintea.
Timpul e prea scurt,iar tu continui sa pastrezi o tacere mormantala.Apasatoare.

Mijlocul tipatului

Nori acum, o ceață care mărește incertitudinea. Noaptea: uneori liniștită, oră târzie, somn, epuizare. Pentru tot mai puțini apar în vise culori, multe mori s-au dărâmat de-un vânt prea puternic. Altele macină zilele fade. Oameni fără chipuri sau prea mulți având aceeași față – azi ca și ieri, mâine încă nu există. Felinare cu lumină difuză peste străzi cu alură confuză. Tinerii fumează, beau, vor să fie artiști, scriitori, arhitecți, vor să construiască forme peste un fond de tristețe. Bătrânii prin biserici se-apropie discret de moarte. Sleirea naște o disperare surdă. E bine să dormi când întunericul veghează în locul tău și locul tău e gol și timpul tău e scurs, deșertat în acest pustiu calm și nocturn.

De unde stii cand e prea devreme?

Încremenită încă, cu mâna pe telefon, întinsă în baie fără vreo expresie pe chip, privea prin tavan, prin cer. Simțea cum, din ea, o răceală asemeni unei respirații macabre se scurgea în puhoaie prin mormântul care până atunci purta denumirea de podea din gresie. Și tot ce a simțit vreodată, tot ce însemna ea, intra acum în pământ și își imagina cum acele șuvoaie turbate și insuportabil de reci umpleau zgomotos cele șase râuri care împart viii de morți, inundând ținutul sufletelor pierdute. 
Era atât de amorțită încât pierduse complet conceptul de timp, așa că habar nu avea de cât timp totul a luat sfârșit, de cât timp încă îi tremura, aproape epileptic, mâna dreaptă pe lângă telefon sau de cât timp a zis pentru ultima oară acel “Te iubesc“.

Ape fierbinti

Fericirea ar trebui să vină cu instrucțiuni: merge călcată? La câte grade? Sigur, nu folosești un detergent obișnuit că nu vrei să pălească. Se mai șifonează, dar o împaci. Se mai murdărește, mai ales cu picături de invidie. Nu ies cu apă, încearcă un pahar de vin cu final fericit.

Cutia cu metafore

Vantul urla afara.
Stai in pat cu cafeaua in mana si cu tigara neaprinsa,inca,intre buzele-ti "crapate"de ger.Te uiti la un film prost, alb-negru.Asa ca viata ta.Lipsita de pic de culoare.Lipsita de pic de sentimente.
Te ridici greoi din pat, inchizi televizorul, te indrepti spre fereastra inghetata ,aprinzi tigara si ...visezi.Culori.
Iti invadeata mintea si sufletul.Te fac sa te simti implinit.Fericit.Curat.
Dar nu dureaza mult.Griul incepe sa curga peste inima ta,peste tine.Expiri usor ultimul fum din tigara si, increzator, o iei de la capat.

Altceva

Ninsoarea se gudura la ferestre ca un dulau ciobanesc.O stiu toti elevii acolo, la fereastra,gata de joaca, dar o lasa sa-i astepte, fiindca azi au teza la matematica.
Parjol.Nu poate copia nimeni . Verbul "a copia" e ingropat in cimitirul numerelor complexe, cu atatea vaduve cati elevi sunt.
Matematica e un ger , din care cad cuvintele cu aripi moarte, iar elevii care rad la lectie , corigenti.
Toate tezele se intorc ranite cu cerneala rosie.
Nota 7 e o decoratie data de mana regelui.Nota 3 e uniforma zdrentuita a mai tuturor celor intorsi de la razboi.

O gaura in geamul iernii

Iti place atat de mult sa incurci unele lucruri esentiale pentru viitorul tau ...
Nu iti dai seama pe moment si, cand "te trezesti", ai vrea sa uiti.
Ai vrea sa stergi totul si sa o iei de la inceput.Constiinta ti-e ingreunata de o sumedenie de amintiri.
Stai sub dus, iar apa fiebinte iti arde ranile din suflet . Te ungi cu alifie, trece...apoi, la urmatorul dus, sangerezi din nou. Mai tare chiar .

Insomnie

Azi ai ajuns in punctul in care nu mai faci diferenta intre atasare si orgoliu, intre neincredere si dorinta de singuratate! Respiri.
 Privesti.
 Fumezi.
 Bei cofeina.
 Mirosi.
 Te ploua.
 Iti simti mirosul parului imbacsit de ploaie, tutun aruncat din plamanii tai obositi si de parfumul meu.

Sangele mi-e plumb topit

Ti-a spus de nenumarate ori sa te detasezi de lucrurile care iti fac rau. Iar tu asta faci sau, cel putin, incerci.Doar ca nu e destul.
Esti superficial.Da,asta e.
Urasti cand un lucru nu-ti iese asa cum ti-ai propus, te pierzi cu firea si ....cazi.
Incerci, in cele din urma, sa te ridici.Si cu fiecare pas, tot mai rau te lovesti si asa, fara sa iti dai seama,ratezi cele mai importante obstacole care, probabil, aveau menirea de a-ti schimba soarta.Macar pentru un minut.Minutul tau de glorie.
Dar nu-i nimic...vin altii din urma sa iti fure si ultimul strop de speranta...